by Bogdan Banu
Astăzi când se marchează în România dar și pe întreg mapamondul, ziua de naștere a inegalabilului Constantin Brâncuși, acesta a fost sărbătorit și în Capitala Americană printr-un eveniment unic organizat la inițiațiva Romanians of DC în parteneriat cu prestigioasele Galeriile de Artă ale Statelor Unite ale Americii.
Evenimentul, intitulat Brâncuși la Galeriile Naționale de Artă – Încălcând regulile în arta modernă, s-a bucurat de prezența a aproximativ 30 de participanți, membri ai comunității româno-americane dar și americani fascinați de arta acestui mare sculptor român și a constat dintr-un tur special organizat de către Galeriile de artă în jurul sculpturilor lui Brâncuși.
Prezentarea făcută de Nan Shapiro, una dintre specialistele galeriilor, s-a axat pe câteva date cheie ale mișcării de artă modernă și a pus în contextul acestei mișcări contribuția definitorie a lui Brâncuși. Participanții au putut astfel admira pentru început câteva dintre primele picturi și lucrări care au marcat începutul acestei perioade artistice. A urmat mai apoi o discuție despre rolul și influenta lui Rodin, artist cu care Brâncuși a avut ocazia să lucreze în mod direct, dar de care s-a despărțit relativ rapid nu înainte însă de a lăsa posterității, așa cum a menționat și prezentatoarea turului, una dintre cele mai celebre citate ale sale: ” La umbra marilor copaci nu crește nimic.”
Vizita a continuat cu o discuție amplă în jurul celor patru sculpturi deținute de Galeriile Naționale de Artă ale SUA: Măiastra din 1911 lucrată în bronz finisat, cele două Pasări în văzduh una din 1925 lucrată în marmură albă pe un soclu de piatră și lemn și cealaltă din 1927 lucrată din alamă pe o bază de calcar și lemn și Bustul lui Agnes E. Meyer din 1929 lucrat din marmură neagră. Mai trebuie menționat aici că pe lângă aceste lucrări expuse publicului, Galeriile mai dețin și un desen Cap de femeie din 1920 precum și o serie de fotografii originale din colecția Alfred Stieglitz, fotografii care înfățișează expoziția lui Brâncuși din 1914.
Lângă cele patru lucrări de artă, dispuse chiar la intrarea Galeriilor de artă modernă într-una dintre cele mai proeminente locații din acest templu al artei, prezentatoarea a discutat rând pe rând despre istoria celor patru sculpturi, modul în care acestea ilustrează evoluția artistică a lui Brâncuși dar și rolul pe care acesta l-a avut în modul în care arta, și mai ales arta modernă, este definită în mod oficial în SUA. Astfel Măiastra este printre primele sculpturi ale lui Brâncuși în care acesta abordează forma abstractă a unei păsări păstrând însă clară forma acesteia. Lucrarea, inspirată de legendara pasăre a folclorului românesc, Pasărea măiastră, o creatură mitică cunoscută pentru penajul auriu și cântecul captivant, a fost de numeroase ori refăcută, mai ales forma gâtului pentru a evita impresia unei păsări impunătoare sau chiar arogante dar și pentru a evita imaginea unui animal cu capul plecat.
În descrierea oficială, Galeriile de Artă ale SUA notează: “Măiastra apare cocoțată pe bază, strălucitoare în culoarea aurie, pieptul umflat și ciocul deschis de parcă este pe punctul de a cânta. Brâncuși a declarat despre această poză / statură că: ‚Am vrut să arăt Măiastra ridicând capul dar fără a pune în acest gest vreo implicație de mândrie, trufie sau sfidare. Aceasta a fost de altfel și dificultatea acestei probleme și abia după multă muncă am reușit să încorporez acest gest în mișcarea de zbor.’ Subtilitatea și rafinamentul limbajului sculptural al lui Brâncuși se remarcă în tratarea ochilor, a arcului gâtului, întoarcerea ușoară a capului și în suprafața reflectorizantă extrem de lustruită a bronzului, precum și în dialogul dintre organic și marginile și suprafețele abrupte dar și dintre materialele și formele sculpturii, bazei și piedestalul acesteia.”
Discuția despre cele două Păsări ale văzduhului a fost și o oportunitate de a povesti despre faimosul conflict iscat în anii 1920 între Brâncuși și autoritățile americane vamale. Astfel una dintre aceste lucrări care urma să fie expusă în 1926 în cadrul unei expoziții mai ample dedicate lui Brâncuși a fost catalogată de către ofițerii vamali americani drept un obiect industrial de bucătărie. Ca atare, sculptura nu mai putea fi considerată un obiect de artă și era așadar supusă unor taxe vamale semnificative. În urma acestei decizii care l-a nemulțumit vădit pe Brâncuși dar și pe alți iubitori ai artei sale între care și pe fotograful Edward Steichen care de altfel achiziționase deja această lucrare de artă chiar înainte de expunerea ei în SUA, au urmat o serie de proceduri judiciare prelungite care au dus în final la anularea deciziei autorităților vamale, confirmând astfel statutul Păsării ca o operă de artă scutită de taxe. Așa cum a fost menționat și la evenimentul de astăzi, decizia a atras după sine și o redefinire oficială de către autoritățile vamale a ceea ce constituie un obiect de artă stabilind principiul important că „arta” nu trebuie să implice o reprezentare realistă a naturii și că aceasta poate să reprezinte pur și simplu un concept abstract – în acest caz „zborul”.
Turul despre Brâncuși și locul acestuia la Galeriile de Artă ale SUA s-a încheiat, nu înaintea unei poze de grup a celor prezenți, cu o discuție în jurul sculpturii Marea Stâncă a Căutării Interioare / Great Rock of Inner Seeking de Isamu Noguchi unul dintre discipolii marelui Brâncuși. Noguchi a văzut pentru prima dată operele sculptorului român în 1926 în cadrul expoziției acestuia de la New York, moment care avea să schimbe definitoriu cariera lui artistică. Un an mai târziu aceasta se mută la Paris unde devine timp de 7 luni asistentul lui Brâncuși și de la care învață sculptura în piatră. Începând din acel moment opera acestuia s-a îndreptat ireversibil către modernism și abstract, piesele sale extrem de finisate fiind definite de o expresivitate lirică și emoțională și de o aură de mister.
Dorim să mulțumim și pe această cale Galeriilor de Artă ale SUA pentru deschiderea manifestată față de ideea unui astfel de eveniment, pentru flexibilitatea de care au dat dovadă pentru a-l organiza într-o duminică chiar de Ziua lui Brâncuși dar și pentru prezentarea excelentă a lui Nan Shapiro care a pus astfel, pentru cei deja familiarizați cu Brâncuși, opera acestuia într-un nou context mai amplu al mișcării moderniste iar pentru cei care poate erau la prima lor interacțiune cu arta acestuia le-a deschis porțile către o nouă lume artistică îmbibată și inspirată așa cum a spus și ea de folclorul și arta populară românească.
